| Unde trăim cu adevărat? În vis, sau atunci când sîntem treji? |
|
De multe ori m-am întrebat.. Oare unde trăim cu adevărat? În vis, sau atunci când sîntem treji?Poate că perioada de activitate este creată tocmai pentru a crea baza materială a somnului și în care, probabil, sufletul nostru este cel mai activ și se poate bucura cel mai mult. Poate întreaga noastră existență face parte din visul unor alte ființe, dintr-un plan superior nouă. În general ținem mult la perioada de timp în care sîntem treji, pentru că ni se pare că avem mai mult control asupra ei și că în această perioadă putem să realizăm ceva. Din aceste motive ne apreciem unii pe alții, folosind tot această perioadă, deși sînt convins că mintea sau sufletul pot realiza lucruri mai importante decât mâinile.De multe ori, o situație dureroasă pentru noi este de fapt pregătirea pentru o mare bucurie care este amplificată de acele momente de suferință. Atunci când bucuriile curg una după alta le luăm ca pe ceva care ni se cuvine. Numai atunci când ele alternează cu perioade mai întunecate putem să le apreciem la adevărata valoare. Ce ar fi întunericul fară lumină și lumina fără întuneric?Primim totul ca pe ceva natural, obișnuit, care ni se cuvine. Nu mulți oameni se pot lăuda că adaugă la rugaciunile lor spuse din obișnuință, măcar un suspin de recunoștință. Este nevoie de încercări grele ca să învețe să prețuiască aceste mari daruri..să le înțeleagă valoarea ca să le merite..să se maturizeze pentru a primi fericirea. Probabil că marea majoritate a oamenilor mor fără a descoperi aceasta. Paradoxal, adevărurile cele mai evidente sînt și cel mai greu de descoperit.Totdeauna ne aducem aminte de părțile bune ale persoanei la care ținem. Acesta este un alt motiv pentru a fi pentru o scurtă perioadă cu cineva. Când zic asta, poate sînt influențat de faptul că de multe ori am fost dezamagit de oameni și probabil că îmi este frică de a mai investi foarte mult într-un singur om. Îmi doresc foarte mult să am un prieten sau o prietena care să mă cunoască în măsura în care poți cunoaște un om. Este foarte bine dacă poți avea și o prietenă și un prieten. Pentru că între sexe este o diferență extrem de mare, din punctul de vedere al perspectivei sub care fiecare sex percepe viața și valorile ei. Astfel, pentru a-ți face o imagine cât mai precisă a ta, trebuie să te oglindești atât în ochii unui prieten, cât și în ochii unui prietene.Prietenia este mult mai trainică decât iubirea, pentru că iubirea este egoistă. De fapt iubirea este o prietenie la care se mai adaugă ceva. Acest ceva este probabil mai mult un produs al subconștientului nostru și care nu este prea bine controlat de noi. Iubirea se naște din prietenie. Stingerea unei iubiri însă, nu are niciodata ca rezultat o prietenie. Mai mult decât atât, în marea majoritate a cazurilor se transformă chiar în ură, iar în cazurile cele mai fericite în indiferență sau dispreț. De aici se poate vedea caracterul magic al iubirii. Personal, pot spune că prietenia mi-a adus mai mult decât dragostea și probabil că din acest motiv o și prețuiesc mai mult. Poate sînt subiectiv când afirm asta, pentru că am avut foarte mulți și foarte buni prieteni. Dintre aceștia se disting cateva persoane deosebite si cu care sunt mandru ca am stiut sa le aleg dintre persoane prefacute și cu care m-am simțit întotdeauna deosebit. Acestia au produs asupra mea schimbări în bine și m-au sensibilizat facându-mă mai bun și aș vrea să cred că acesta a fost ceva reciproc. Din fericire, deși traiesc departe de mine, pot să ii simt aproape. Această apropiere are nevoie din când în când și de o apropiere geografică pentru că, probabil, aceasta înlesnește și un schimb mai subtil decât cel al ideilor. Cu toate acestea, este esențial schimbul ideilor pentru că, de multe ori, este cel care ne stimulează să găsim noi interpretări lumii care ne înconjoară.De ce oare soarta tinde sa ne despartă de oamenii la care ținem? De multe ori auzim expresia că "Omul este făurarul destinului său". Ce absurditate! Fără îndoială că în anumite chestiuni mai mărunte destinul îi lasă omului libertatea de decizie, dar libertatea aceasta este condiționată de nenumărați factori psihici, depozitați și conturați de viață, adică exact de acea voință străină care ne călauzește. Un fel de "Principiu al dominoului" la scara Universului. De multe ori traversarea unei perioade grele și neplăcute din viață ne face mai buni și mai sensibili. Ar mai fi oare Capela Sixtina ceea ce este dacă Michelangelo nu ar s-ar fi chinuit atât ca sa o facă? Exemple se pot da la infinit. După cum vedeți, nu putem scăpa de aspectul dual al Universului care se reflectă în toate fenomenele. Începând cu cele fizice și terminând cu cele psihice. Nu există acțiune fără reacțiune.Sfârșitul, în general ne sugerează o încheiere. Rareori îl vedem ca un început.Uităm însă că sfârșitul larvei reprezintă nașterea fluturelui.
|
